Cainele si magarul -

Cu urechea pleoştita, cu coada-ntre picioare,
Cainele, trist şi jalnic, mergea pe o carare.
Dupa îndestul umblet, iata ca-l întalneşte
Un magar, şi-l opreşte:
„Unde te duci? îi zise,
Ce rau ţi s-a-ntamplat? Şii, parca te-a plouat,
Aşa stai de mahnit.”

– „Dar, sunt nemulţumit.
La împaratul Leu în slujba m-am aflat:
Însa purtarea lui,
De e slobod s-o spui,
M-a silit în sfarşit sa fug, sa-l parasesc,
Acum cat alt stapan; bun unde sa-l gasesc?”

– „Numai de-atat te plangi? magarul întreba;
Stapanul l-ai gasit, îl vezi, de faţa sta.
Vino numaidecat la mine sa te bagi:
Eu îţi fagaduiesc
Nu rau sa te hranesc;
Nimic n-o sa lucrezi, nici grija n-o sa tragi.”

„Asculta-ma sa-ţi spui: e rau a fi supus
La oricare tiran; dar sluga la magar
E mai umilitor, şi înca mai amar.”