Boul si vitelul -

Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soarta-ajutat,
Şi decat toţi fraţii mai cu osebire,
Dobandi-n cireada un post însemnat.

– Un bou în post mare? – Drept, cam ciudat vine,
Dar asta se-ntampla în oricare loc:
Decat multa minte, ştiu ca e mai bine
Sa ai totdeauna un dram de noroc.

Aşa de-a vieţii vesela schimbare,
Cum şi de mandrie boul stapanit,
Se credea ca este decat toţi mai mare,
Ca cu dansul nimeni nu e potrivit.

Viţelul atuncea plin de bucurie,
Auzind ca unchiul s-a facut boier,
Ca are clai suma şi livezi o mie:
„Ma duc, zise-ndata, niţel fan sa-i cer.”

Far-a pierde vreme, viţelul porneşte,
Ajunge la unchiu, cearca a intra;
Dar pe loc o sluga vine şi-l opreşte:
„Acum doarme, zice, nu-l pot supara.”

– „Acum doarme? ce fel! pentru-ntaia data
Dupa pranz sa doarma! Obiceiul lui
Era sa nu şaza ziua niciodata;
Ăst somn nu prea-mi place, şi o sa i-o spui.”

– Ba sa-ţi cauţi treaba, ca mananci tranteala;
S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii;
Trebuie-nainte-i sa mergi cu sfiala,
Priimit în casa daca vrei sa fii.”

La o mojicie atata de mare
Viţelul raspunde ca va aştepta;
Dar unchiu se scoala, pleaca la plimbare,
Pe langa el trece, far-a se uita.

Cu mahnire toate baiatul le vede,
Însa socoteşte ca unchiu-a orbit:
Caci fara-ndoiala nu putea crede
Ca buna sa ruda sa-l fi ocolit.

A doua zi iaraşi prea de dimineaţa,
Sa-i gaseasca vreme, la dansul veni:
O sluga, ce-afara îl vedea ca-ngheaţa,
Ca sa-i faca bine, de el pomeni.

„Boierule, zise, aşteapta afara
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.”
– „Cine? a mea ruda? mergi de-l da pe scara.
N-am astfel de rude, şi nici voi sa-l ştiu.”