Bondarul mizantrop -

-„Merge iute, zau nu-i saga,
Spre pieire, îumea-ntreaga.

Merge, merge, se tot duce,
Spre pieire au pornit,
Zi ce merge, rau ne-aduce
Rau, tot rau, fara sfîrsit.”
Astfel în mizantropie,
Un bondariu se caina,
Stînd pe-o creanga de scumpie (1)
Ce la vînt sa legana.

Si zicea el: -„Zau, nu-i saga,
Se tot schimba lumea-ntreaga.
Cînd gîndesc la vremi trecute,
Cînd tot vesel eu umblam.
Cu albine mult placute
Pin vazduh ma leganam

Si-n petreceri amoroasa,
Într-un dulce bîzîit,
Zi si noapte racoroasa
Petreceam necontenit!

Dar, vai mie, zau nu-i saga,
Se tot schimba lumea-ntreaga.
Tot zburam din colo-ncoace,
Paream tare pintre-albini;
Vezi, pe-atunci, la dobitoace
Înca roza n-ave spini.
Dar acum s-au schimbat toate.
Eu de jale sînt patruns.
Vremi mai rale nici se poate.
Vai, ce vreme am ajuns!

Merge iute, zau nu-i saga,
Spre pieire lumea-ntreaga.

Vrun bondariu sa mai vezi înca
Ca-i iubit, ca-i curtenit
Si degeaba ca manînca,
Far sa fi agonisit,
Vrun bondar sa bîzîiasca,
Niste suave, dulci, cîntari;
Si pe-albini sa rasplateasca
De-a lor munca prin placeri!
Merge iute, zau nu-i saga,
Spre pieire lumea-ntreaga.

Vai, nu-i bine, zau nu-mi place.
Bondarimea s-o sfîrsit,
Peste dealuri nu-s ce-as face,
Sa ma duc necontenit.
Spun c-acolo se gasaste
Bondar mîndru cîntator,
Ce tot înca bîzîieste
Al sau vers fermecator.
Merge iute, zau nu-i saga,
Spre pieire lumea-ntreaga!”

-„Mos unches -zis-o albina –
Zau, gresasti, de tot gresasti!
De-amor viata înca-i plina.
Batrîn esti si n-o simtesti.”
Dar el, în mizantropie,
Nencetat se caina,
El pe creanga de scumpie
Bîziind tot repeta:

-„Merge iute, zau nu-i saga,
Spre pieire lumea-ntreaga.”

l scumpie -arbust cu flori verzi-galbui,