Antereul lui Arvinte -

Arvinte coatele au ros la antereu,
Dar n-au stat mult se socoteasca;
Ci singur el, mereu
Se pusa se-1 cîrpeasca.
Iar pentru petici de cîrpit.
Din mînici au taiet ca o a patra parte
Si antereu 1-au gatit
Cu mînicile pre scurtate,
Incît oricarele vedea,
De dîns rîdea.

Vazînd aceasta el, au zis în gîndul sau:
„Lasati, ca doar nu sînt asa de natarau;
Vrun lucru mare nu-i
Se-mi tai eu poalele de pe la antereu
Si mînicile sa le pui
Mai lungi decît era.”
Au zis si au facut.
Dar lume se miera,
Ca antereu lui era acum pre scurt,
Si nu asamana nici cu un bun mintean.
Se-ntîmpla si boieri de neam,
Care-ncurcînd averea lor,
Tot cu aceeasi minte,
Se o îndrepte vror
Si fac ca si Arvinte.