Fabule:

Fabula este o scurta povestire alegorica, care apartine genului epic, de obicei in versuri, in care autorul, personificand animalele, plantele si lucrurile, satirizeaza anumite moravuri, deprinderi, mentalitati sau greseli cu scopul de a le indrepta. Prin fabula sunt prezinta defectele umane in cel mai comic si ironic mod posibil si reuseste sa ofere atat copiilor cat si celor mari invataturi pretuioase. Pe acest site gasiti o colectie de fabule scrise de autori ca Alecu Donici, Grigore Alexandrescu... Puteti folosi formularul de contact pentru a ne trimite observatii, sugestii, propuneri sau pentru a ne semnala o problema.


Dreptatea leului

Leul, de multa vreme, ridicase oştire, Sa se bata cu riga ce se numea Pardos; Caci era între danşii o veche prigonire, Şi galcevire mare, pentru un mic folos. Vrea, adica, sa ştie Cui mai mult se cuvine Sa ţie pentru sine Un petic de campie Şi un colţ de padure, de tot ne-nsemnator, Ce […]

Gastele

Cu o prajina mare, Taranu gînste de vînzare Mîna la tîrg. Si drept sa zic: În cîrdul gînstelor, spre buna îndemnare, Grabind la zi de tîrg, batea ades cam tare. (Dar unde de cîstig sau paguba s-atinge, Nu numai gînstele, si omenirea plînge.) Eu nu vinovatasc taranu nicidecum; Iar gînstele altfel aceasta judeca Si, întîlnindu-se […]

Maimutoiul si Motanul

În casa unui om din vremea veche, Traia o-mpieliţata de pereche: Un maimuţoi – Pocitul Maimuţila – Şi un cotoi – Cumatrul Motanila. Cand disparea slanina, branza, caşul, Nu cauta pe la vecini faptaşul… Ci cum şedeau, odata, la vatra lighioanele Şi urmareau cum se coceau castanele, Un îndoit folos credeau c-ar scoate De-ar izbuti […]

Bondarul mizantrop

-„Merge iute, zau nu-i saga, Spre pieire, îumea-ntreaga. Merge, merge, se tot duce, Spre pieire au pornit, Zi ce merge, rau ne-aduce Rau, tot rau, fara sfîrsit.” Astfel în mizantropie, Un bondariu se caina, Stînd pe-o creanga de scumpie (1) Ce la vînt sa legana. Si zicea el: -„Zau, nu-i saga, Se tot schimba lumea-ntreaga. […]

Paganul si idolul de lemn

Un om, pagan din vremurile vechi, Ţine-n camin un zeu de lemn, din cei Ce sunt mai surzi ca surzii, chiar daca au urechi. Îi aducea, ca jertfa, mereu boi rotofei, Încununaţi cu falnice cununi, Şi aştepta, la randul sau, minuni. Dar în zadar, caci idolul de lemn Nici nu se sinchisea sa-i dea un […]