Fabule:

Fabula este o scurta povestire alegorica, care apartine genului epic, de obicei in versuri, in care autorul, personificand animalele, plantele si lucrurile, satirizeaza anumite moravuri, deprinderi, mentalitati sau greseli cu scopul de a le indrepta. Prin fabula sunt prezinta defectele umane in cel mai comic si ironic mod posibil si reuseste sa ofere atat copiilor cat si celor mari invataturi pretuioase. Pe acest site gasiti o colectie de fabule scrise de autori ca Alecu Donici, Grigore Alexandrescu... Puteti folosi formularul de contact pentru a ne trimite observatii, sugestii, propuneri sau pentru a ne semnala o problema.


Stejarul si trestia

Stejarul, într-o vreme, îi spuse trestiei aşa: – Poţi sa te plangi de soarta ta. O pasare micuţa îţi este o povara Şi chiar uşorul vant Ce faţa apei mişca, din simpla întamplare, Te-apleaca la pamant Şi te doboara – În timp ce fruntea mea de Caucaz semeţ Nu numai ca opreşte chiar razele de […]

Uliul si gainile

Ion prinse un uliu şi, ducandu-l acasa, Îl lega cu o sfoara, Langa coteţ afara. De o vecinatate aşa primejdioasa Gaini, cocoşi şi gaşte întai se îngrozira, Dar cu-ncetul, cu-ncetul se mai obişnuira, Începura sa vie cat colea sa-l priveasca, Înca şi sa-i vorbeasca. Uliul cu blandeţe le primi pe toate; Le spuse ca se […]

Frunzele si radacina

Intr-o dzi de vara, lina, calduroasa, Raspîndind în vale umbra racoroasa, Frunzele pe arbur vesel dantuiau Si cu zefirasii astfel sa sopteau: -„Dulce e viata frunzelor, cînd ele, De roua îucinde, mîndre, tinerele, Lume înverzesc Si o racoresc. Calatoriul pacinic, obosit de cale, Oricînd sa arata în a noastra vale, Subt arbur el sta Rapaos […]

Antereul lui Arvinte

Arvinte coatele au ros la antereu, Dar n-au stat mult se socoteasca; Ci singur el, mereu Se pusa se-1 cîrpeasca. Iar pentru petici de cîrpit. Din mînici au taiet ca o a patra parte Si antereu 1-au gatit Cu mînicile pre scurtate, Incît oricarele vedea, De dîns rîdea. Vazînd aceasta el, au zis în gîndul […]

Taurii si broastele

Doi Tauri – e cam mult de-atunci – Se razboiau de mama focului De dragul unei mandre Junci Şi pentru stapanirea locului. Cum tot privind la harţa lor O Broasca suspina de zor, O-ntreaba alta, oarecare: – Dar ce-ai, surata? Ce te doare? – Ma mai întrebi, în loc sa tremuri? Ne-aşteapta, soro, grele vremuri. […]

Casa lui Socrate

Socrate, marele-nţelept, De construit se apucase. Dar cunoscuţii, pe nedrept, Îi tot gaseau mereu ponoase, Caci oamenii-s croiţi pe prici. Şi mulţi spuneau ca li se pare Ca-s încaperile prea mici, Cand omul e atat de mare! Socrate le-a raspuns, aici: – Aşa cum sunt, de-aş fi macar în stare Sa le ticsesc cu-adevaraţi amici! […]